voinicește adv. 1 Cu putere, cu vigoare, bărbătește. Se așternu voinicește pe lucru (VLAH.). ◊ (glum.) O găină a cotcodăcit scurt, iar cocoșul i-a răspuns voinicește și lung (POPA). ◊ Expr. A înota voinicește = a înota prin întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a mișca picioarele, care se țin lipite unul de altul. 2 Cu curaj, cu îndrăzneală; vitejește. A luptat voinicește pentru întregirea neamului pe frontul Munteniei și în Dobrogea (MOR.). • /voinic + -ește.