voloc s.n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, de formă dreptunghiulară, prevăzută la cele două capete cu cîte un băț gros, cu ajutorul cărora poate fi trasă prin apă și mai ales pe fundul apei. Pretutindeni, de la pîraiele Carpaților pînă-n noianele Dunării și bugazurile mării, mi-am azvîrlit undița și mi-am înmuiat volocul (VOIC.). ◊ Loc.vb. A trage cu volocul v. trage. ◊ Compar. Gonașii cuprind o bucată de codru ca un voloc și vin hăulind (SADOV.). • pl. -oace, (reg.) -uri. și volog s.n. /<rus., ucr. волок.