vopsea s.f. 1 (adesea urmat de determ. care arată felul, utilizarea) Substanță colorantă, naturală sau sintetică, obținută prin suspensia unui pigment într-un lichid, care se folosește pentru a colora diferite materiale, țesături, obiecte etc. sau pentru a acoperi, a proteja ori a decora diferite obiecte, suprafețe etc.; (reg.) boia, farbă. Se uscase de mult vopseaua pe bordaj (TUD.). ◊ Fig. O fiară cu capul și cu solzii de zale cenușii, cu nări de vopsea roșie și mustăți de tuș (PAPAD.). ♦ Spec. Culoare folosită în pictură. Dă-i, Doamne, vopsele Și hîrtie chinezească, Pentru ca, mînjind cu ele, Slava ta s-o smîngălească (ARGH.). ♦ Spec. (astăzi fam., deprec.) Fard. Dacă aduci și odicolon și vopsele de tot soiul e ca să vie muierile să le vadă (CA. PETR.). 2 (înv.) Culoare (a unui obiect); nuanță. Toată lumea se mira de frumusețea acelei paseri care era cu mii și mii de vopseli (ISP.). 3 (înv.) Cartier într-un oraș (mare) (denumit în funcție de culoarea tăblițelor de la case). • pl. -ele, (pop.) -i, -uri. și (pop.) văpsea, văpseală, vopseală s.f. /sg. refăcut după vopsele, pl. lui vopseală.