vopsi vb. IV. 1 tr. (compl. indică obiecte, suprafețe etc.) A acoperi cu un strat (subțire) de vopsea, prin aplicare cu pensula, prin stropire etc., pentru a colora sau a proteja împotriva agenților corozivi, împotriva focului etc. ◊ (cu determ. introduse prin prep. „în” care arată culoarea) Stîlpii și pereții exteriori fuseseră vopsiți aproape integral în negru (CĂL.). fig. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopsește nourii ca într-o baie de sînge (REBR.). ♦ (compl. indică materii, materiale fibroase, țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A trata cu o substanță colorantă (prin înmuiere, prin îmbibare, prin fixare etc.). Un om bîtrîn..., îmbrăcat în haina lungă și văpsită fel defel, cînta încet și pe nas (EMIN.). ♦ (compl. indică lichide) A amesteca cu o substanță colorantă. 2 tr., refl. (înv., pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mînji. Gura, mustățile, barba, cămașa lui George erau vopsite de sînge, dar numai lovitura de par îl biruise (REBR.). 3 refl. (astăzi fam.) A se farda; a se machia, a se sulimeni. Pometele de subt ochi îi erau zilnic atît de proaspăt rumenite, încît lăsa loc presupunerii că se vopsește (ARGH.). • prez. ind. -esc. și (pop.) văpsi vb. IV. /<bg. вапсвам, вапсам ngr. έβαψα aor. lui βάφω.