vorbit², -ă adj. 1 (despre cuvinte, enunțuri etc. sau despre gînduri, idei, sentimente etc.) Care este spus, rostit, exprimat oral; care este comunicat, prezentat oral. Aniversarea... a produs un șir de manifestări scrise și vorbite (VLANU). ◊ Limbă vorbită v. limbă. 2 (mai ales despre stil) Care este specific exprimării orale; care se caracterizează prin oralitate. Cronicarul din Caragiale alternează stilul lui vorbit cu stilul vorbit al personajelor (CONST.). 3 Care este convenit, stabilit. Cîți sorți am avea de cititori în condițiunile vorbite? (CAR.). • pl. -ți, – te. /v. vorbi.