Definiția cu ID-ul 954147:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREMELNIC, -Ă, vremelnici, -e, adj. De scurtă durată, trecător, temporar, provizoriu; instabil; efemer. [Răzeșii] veneau pentru vechi procese, cu multă îndoială față de judecățile vremelnice. SADOVEANU, Z. C. 81. Mă uitam în toate părțile ca să fac mai de aproape cunoștință cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas. HOGAȘ, M. N. 161. [Mihai-Viteazul] își schimbă hotărîrea, orînduind o comisie vremelnică de cîrmuire pentru Moldova. BĂLCESCU, O. II 286. ◊ (Adverbial) La ce dar să mai arate și Anei un vis urît, prin care trec vremelnic? VLAHUȚĂ, O. A. III 82. Luna de sub nouri ieșind ca să te vază... vremelnic sta de pază. BELDICEANU, P. 133. ♦ Care are o viață efemeră. (Substantivat; învechit, atestat în forma vremealnic) Să ne vedem ca niște vremealnici și muritori pre pămînt. ȚICHINDEAL, P. 188. – Variantă: (învechit) vremealnic, -ă adj.