vrăjitorie s.f. 1 Faptul de a face vrăji; îndeletnicirea vrăjitorului. Vrăjitoria îi era ca o înaltă boierie plină de îndatoriri (VOIC.). 2 (mai ales la pl.) Vrajă. Se zice că vracii și călugării lor posedă reminiscențe din știința pierdută a Atlanților, păstrată în tradiții obscure, descîntece, vrăjitorii (VIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vrăjitor + -ie.