vulgaritate s.f. Caracterul a ceea ce este vulgar, lipsit de distincție, de educație, de rafinament (în comportament, în exprimare etc.) sau de decență, de bună-cuviință, de moralitate; trivialitate, grosolănie. De vulgaritatea consfințită de obiceiul pămîntului, nici umbră la el, nici urmă – nimic balcanic, nimic țigănesc (M. I. CAR.). ♦ Concr. (la pl.) Lucru, faptă vulgară; expresie vulgară. E ciudată această nevoie de a împroșca cu vulgarități la tot pasul (PER.). • pl. -ăți. /<fr. vulgarité, lat. vulgarĭtas, -atis.