vâltoare sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 211/1 / V: (pop) vul~, (înv) ultoare, (reg) hol~, hulbo~, hult~, vol~, vuut~ sf, ~tur, vultor (Pl: vultori) sn / Pl: ~ori / E: ml *voltoria <volutus] 1 Loc adâncit în albia unui râu unde apa formează vârtejuri (1) Si: bulboană, volbură (2), (îrg) vifor (2), (reg) bulboacă, vâlvă². 2 Vârtej (1) (format de apă în locul adâncit din albia unui râu). 3 (Pex) Învolburare de valuri. 4 (Îrg) Vijelie (1). 5 (Rar) Loc mlăștinos. 6 (Mun; Trs) Cascadă (1). 7 (Fig) Neliniște sufletească. 8 (Fig) Stare de efervescență colectivă. 9 (Fig) Tumult (1). 10 (Îvr) Forță (a lui Dumnezeu). 11 Bazin amenajat sub o cădere de apă, în care țesăturile se dau la piuă sau se spală. 12 (Pex) Piuă rudimentară acționată de căderea unei ape. 13 Scoc (la moară). 14 (Reg) Crescătorie de pești. 15 (Reg; îf vâltur) Sul de lemn pe care se înfășoară urzeala. 16 Scânteiere. 17 Lumină strălucitoare. 18 (Mol; îf ultoare) Fumar. 19 (Mar) Dans popular executat de flăcăi în ziua de Paști. 20 Melodie după care se execută vâltoarea (19).