Definiția cu ID-ul 1222064:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vânticel sn [At: (a. 1693) FN 14 / Pl: ~e / E: vânt + -icel] 1-2 (Șhp) Vânt (1) (slab) Si: vântișor (1-2), vântuleț (1-2), (rar) vântușor (1-2), (pop) vânturel (1-2), (îrg) vântucel (1-2), (reg) vântuș (1-2), vântușel (1-2), vântuț (1-2).