vânzător, ~oare [At: CORESI, EV. 290 / Pl: ~i, ~oare / E: vinde + -ător] 1 smf (Îoc cumpărător) Persoană fizică sau juridică care vinde (1) (ocazional sau permanent) Si: (înv) vânzaș (1). 2 smf (Spc) Persoană angajată într-un magazin pentru a vinde mărfurile și pentru a servi clientela Si: (înv) vânzaș (2). 3 sm (Irn; îs) ~ de piei de cloșcă Negustor fără marfă și fără capital. 4 a (Îvp; d. bunuri, proprietăți etc.) Care este destinat vânzării (1). 5 a (Îvp; îe) A face (sau a scoate) ~ (un bun imobil) A vinde (1). 6 sm Trădător. 7 sf (Îvr) Marfă. 8-9 sf (Îvr) Vânzare (1-2). 10 sn Vânzare (12).