vâslă¹ sf [At: MOXA, C. 203 / V: (îrg) vâns~, (reg) vâjlă, vâzlă, vlânsă, (îvr) vârs~ / Pl: ~le / E: vsl весло] 1 Unealtă de lemn (sau de metal) folosită la propulsarea sau la conducerea unei ambarcații, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține cel ce o mânuiește Si: lopată, ramă², (reg) băbaică, opacină, opăciuie. 2 (Îe) A trage la ~le A trage la rame. 3 (Îvr; îe) A umbla cu ~la A naviga. 4 (Fig; îvr) Guvernare (1). 5 (Reg; îf vâzlă) Cange (1) (de împins luntrea). 6 (Înv; pan) Lopată cu coada lungă folosită la amestecat horbotul. 7 (Reg; pan) Lopată cu coada lungă cu care se introduce aluatul și se scot copturile din cuptor. 8 (Reg; pan; la unele jocuri de copii; îf vâjlă) Lopățică de lemn cu care se lovește mingea. 9 (Reg; pan) Căuș (pentru făină). 10 (Reg; pan; îf vânslă) Fiecare dintre scândurelele fixate la circumferința roții de la moara de apă. 11 (Reg; pan) Unealtă ciobănească nedefinită mai îndeaproape. 12 (Îvr; îf vânslă) Velă (1). 13 (Iht; reg) Zvârlugă (4) (Cobitis aurata balcanica).