vîntos, -oasă adj., s.f. 1 adj. (despre starea atmosferică, despre climă sau despre anotimpuri) Cu vînt, bătut de vînt. Înmormîntarea n-avusese loc decît în după-amiaza de miercuri, pe o ploaie rece de primăvară vîntoasă (VIN.). 2 s.f. Vînt puternic (cu vîrtejuri); (pop.) vîntoaie. Da, încuviință bătrînul, ne dă de știre că vîntoasa a trecut munții și lumea a intrat în rînduiala ei (SADOV.). 3 s.f. pl. (în credințele pop.) Iele. Se duseră cum se duce năluca cînd umblă vîntoasele și gonesc în miezul nopții pricolicii (SLAV.). • pl. -oși, -oase. /vînt + -os.