VÎRTELNIȚĂ, vîrtelnițe, s. f. Unealtă simplă de lemn, cu patru brațe încrucișate, care se învîrtesc în jurul unui ax și pe care se așază sculul de fire textile (prin învîrtire firele depănîndu-se de pe scul pe mosoare sau pe țevile de țesut); roată. Se aude în tăcerea uliților înguste, un timp, vuietul vîrtelnițelor de la o fabrică de țesături. SADOVEANU, O. VII 192. I-a mai dat... o vîrtelniță de aur, care depăna singură. CREANGĂ, P. 91. Am un moșneguț Într-un picioruț (Vîrtelniță). GOROVEI, C. 398. ♦ (Tehn.) Mașină care servește la înfășurarea ori la desfășurarea sulurilor sau a colacilor de metal laminat.