vălmășag s.n. 1 (urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Mulțime, aglomerare de oameni, de obiecte, de fenomene etc. aflate în neorînduială, învălmășite; învălmășeală, neorînduială, dezordine. Vălmășag de oameni speriați care-și povesteau grozăvii (REBR.). 2 Aglomerație, agitație, forfotă. Un vălmășag mare s-aude în sala alăturată (C. NEGR.). • pl. -uri. /[de-a] valma + -șag.