vămui vb. IV. tr. 1 (compl. indică mărfuri, bagaje etc. sau posesorii lor) A lua vamă, a controla la vamă; (reg.) a vămăli. ◊ Fig. Sfîntul Dumnezeu Să ne vămuiască, să ne slobozească (POP.). 2 Fig. A fura, a prăda, a lua pe furiș o parte din ceva. Venind de afară după tăvi, le vămuiseră cît putură (CA. PETR.). 3 (în credințele pop.) A lua de la sufletul mortului o taxă de răscumpărare a păcatelor pentru a-l lăsa să ajungă la cer. 4 (la moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. • prez.ind. -iesc. /vamă + -ui.