văpaiță sf [At: BARONZI, L. 115 / P: ~pa-i~ / V: ~păiță (A și: văpăiță), vopaiță sf, văpaiț, văpăiț, vopaiț sn / Pl: ~țe, (rar) ~păiți / E: ctm văpaie și opaiț] 1 (Reg) Opaiț. 2 (Trs) Lampă de mină¹, portativă, asemănătoare cu un opaiț, folosită în trecut. 3 (Mun; Olt) Făclie făcută dintr-un mănunchi de crengi, de așchii lungi de brad, de mesteacăn etc., îmbibate cu rășină, cu petrol etc. cu care se sperie noaptea peștii pentru a-i face să intre în capcanele pregătite dinainte Si: (reg) fachie (2), opaiț, văpaie (3), vălug² (3). 4 (Olt) Foc mare.