văz s.n. 1 Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează forma, culoarea, dimensiunile, luminozitatea, amplasarea în spațiu precum și distanța și deplasarea obiectelor; capacitatea de a percepe imaginile; vedere. ◊ Loc.adv. În (sau, rar, la) vază = în vedere, în mod vizibil. ◊ Loc.prep. În (sau la) văzul (cuiva) = în ochii, sub privirile cuiva; în fața..., dinaintea cuiva. ◊ Expr. A i se scurta (sau a i se pupăza) (cuiva) văzul = a nu mai vedea bine. A avea văz de lup = a vedea foarte bine. A-i lua (cuiva) văzul v. lua. (A fi) rău la văz v. rău. 2 Aspect exterior, chip, înfățișare. Vrea să fie mare la văz și stîrpitura (ARGH.). 3 (în forma „vază”) Considerație, stimă; prestigiu; reputație. Mai mare va fi vaza lui în lume de s-ar arăta milostiv către popor (ISP.). ◊ Loc.adj. Cu (sau de) (mare) vază = (despre oameni) care deține un loc de frunte, o poziție importantă; care se bucură de considerație, de prestigiu, de autoritate, de recunoașterea publică a importanței, a valorii, a puterii sale; care are trecere, influență. • și vază s.f. /de la vedea, prin derivare regresivă.