VĂZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile; însușirea de a percepe imaginile; vedere. ◊ Loc. prep. În (sau, învechit, la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de..., de față cu... Îl vom judeca după legile țării și-l vom spînzura în văzul tuturora. GANE, N. II 84. Acolo, la văzul oștii intrege, se înălța steagul cel mare al țării. HASDEU, I. V. 141. Lucrurile se făceau în văzul lumii. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) văzul v. lua (II 3). 2. (Învechit) Punct de vedere;concepție. În sfîrșit să nu uităm și văzul politic. BĂLCESCU, O. II 41. 3. (Învechit, în expr.) Cu (sau fără) văz = cu (sau fără) nume bun, cu (sau fără) reputație bună; cu (sau fără) vază. În case familiare cu văz bun nu-l primesc. PANN, P. V. II 114.