văzduh s.n. 1 Înveliș gazos care înconjoară pămîntul; straturile (mai) înalte ale atmosferei; cer. ◊ Expr. A vorbi în văzduh = a) a vorbi fără a fi luat în seamă; a vorbi fără sens, a aiura. ◊ Poet. Luceafărul senin răsare, Umplînd de vis văzduh și mare (CERNA). ♦ Ext. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei, vital pentru vietățile aerobe; aer. 2 (înv.) Climă. • pl. -uri. și (reg.) văzduc, văzduf s.n. / <slav. въздоухъ.