Definiția cu ID-ul 762734:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zábăr n., pl. ere (cp. cu rus. za-bór, gard de parĭ, îngrăditură; pol. zabór, jaf, apucare). Munt. Mold. Nevoĭe naturală urgentă (rev. I. Crg., 9, 186). Nevoĭe, timp critic, vreme rea: îl apucase zabăru (viforu) la capătu Ĭalpuguluĭ (Sov. 18). – Și’n Olt. (NPl. Ceaur, 125).