zadar¹ s.n., adj. 1 s.n. Zădărnicie, inutilitate, deșertăciune. ◊ Loc.adv. În zadar = degeaba, fară folos, în deșert, în van. Deportații așteptară în zadar să li se dea ceva de mîncare (CĂL). △ Expr. A-și răci gura în zadar v. răci. 2 adj. (înv.) Care este zadarnic. • și zădar s.n. /<slav. за даръ.