zadarnic, -ă adj., adv. 1 adj. Care este fără folos, fară rost; nefolositor, inutil. Privea deșarta caznă și robotul zadarnic (VOIC.). ◊ Fig. (subst.) Zadarnicul vînează realul, cenușa vînează focul, umbra își strigă cu disperare trupul (PER.). 2 adv. Fără folos, fară rost; degeaba. Mă uitam însă zadarnic pe geam (PRED.). 3 adj. (înv.) Care este vanitos, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bátori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea (BĂLC.). 4 adj. (înv.) Care este efemer. însuși zădarnicafală ne umple cu mîndra sa îngîmfare (CON.). • pl. -ci, -ce. și (pop.) zădarnic, -a adj., adv. /zadar¹ + -nic.