ZAHEREA s. f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . cîteva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164^r. Și i-au luat robi si împreună cu banii și zahareaua ce aflară. VP, 55^r; cf. URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 1^v; VP, 61^v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei și a tunurilor. IM 1730, 3^v; cf. R. GRECEANU, s. v. vistier¹. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU. s.v. vistier¹; CRB, 164^r; IM 1754, 1^v; VP, 55^r, 61^v, zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire.