ZAIF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Indispus, bolnav, suferind; debil, convalescent. Cînd o damă este zaifă după troahnă... i se recomandă de autoritățile medicale... să facă următoarea cură... CARAGIALE, O. VII 61. Unchiule, închipuieșie-ți fericirea de-a avea o soție drăgălașă... inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif. ALECSANDRI, T. 808. Cînd era să înceapă Halima sfîrșitul minunatei istorii... îi veni un fel de leșin și zise;... Acuma sînt cam zaifă nițel și mă tem ca nu cumva să uit ceva din minunatele ei întîmplări. GORJAN, H. II 234.