†ZAPCILÎC (pl. -îcuri), ZAPCILIC (pl. -icuri) sn. 1 Funcțiunea de zapciu: trăiau uitați pe la moșiile lor, fără a îndrăzni să aspire la slujbe mai înalte decît un zapcilîc, o vătășie de plaiu sau o sămeșie (I.-GH.) ¶ 2 Execuție, silire de a-și îndeplini o datorie, de a plăti dările, etc.: țarina... fiind desgrădită, poate să se întîmple păgubire, să facă zapcilic ispravnicii locuitorilor ca numai decît să-și îngrădească țarina (ST.-ȘCH.).