2) zbat, zbătút a zbáte v. tr. (lat. pop. exbáttere, d. bátere, a bate; it. sbáttere, a scutura; fr. s’ébattre, a zburda. V. bat). Scutur, agit: ĭedu zbătea ugeru (Sadov. VR. 1910, 9-10, 196). V. refl. Mă zmuncesc, mă chinuĭesc pînă să scap: pasărea s’a zbătut și a rupt lațu, bolnavu s’a zbătut mult pîn’a murit. V. zvîrcolesc.