zbeng s.n. (înv., reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. O tulea prin vecini după zbeng (STANCU). ♦ fig. Cîntec vesel, săltăreț. Aici doină, aici zbeng de nuntă, aici arșiță și patimă (GAL.). ♦ (înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. • pl. -uri și zbeg s.n. /de la zbengui, prin derivare regresivă; cf. srb. zbeg.