Definiția cu ID-ul 938842:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBENG, zbenguri, s. n. (Și în forma zbeg) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. Punea lîngă el o cană cu apă, o bucată de pîine, o tulea prin vecini după zbeng. STANCU, D. 485. Mai tot tineretul se ținea de zbenguri și de snoave. POPESCU, B. III 6. ♦ Fig. Cîntec vesel, săltăreț. Vioara lui [Mură] despica inima! aci horă, aici doină, aci zbeg de nuntă, aci arșiță și patimă. GALACTION, O. I 74. ♦ (Învechit) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Tandaler] împinge mulțimea întărîtată, Silind să iasă afară din zbeg Care împrejurul lui s-adunasă. BUDAI-DELEANU, Ț. 407. – Variantă: zbeg s. n.