zbierare sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 274 / S și: sb~ / Pl: ~rări / E: zbiera] (Înv) 1 Scoatere de sunete puternice de către animale sau păsări, caracteristice speciei Si: răcnire¹ (1), strigare, urlare, țipare¹, (îrg) răgire, (reg) țiulire (1), zbierat (1), behăire, boncăluire (1), cântare (3), mugire (1), râncăire, râncăluire¹. 2 (Ccr) Zbieret (1). 3 Scoatere de sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau de durere, de spaimă, de mânie, de bucurie etc.) de către oameni Si: răcnire¹, strigare (1), țipare¹ (1), urlare, (îvp) toire, (înv) chemare (1), (reg) puhăire², schițoire, spargere, stricnire², țipotire¹ (1), țipuire (1), țipurire, țivlire, zbierat (3). 4 (Ccr) Zbieret (2).