zbucium sn [At: EMINESCU, O. I, 225 / S și: sb~ / Pl: ~uri și (rar) ~e / E: pvb zbuciuma] 1 Stare de neliniște sufletească Si: agitație (2), chin (3), frământare (11), îngrijorare, luptă, neastâmpăr, neliniște (1), tulburare, tulbureală, (fig) zbatere (1), zbuciumare (1), (liv) impaciență, (rar) tulbur, zbătaie (1), (înv) neodihnă, neodihnire, nepace, (îvr) tulburăciune, (pop) zdruncin (3), (îrg) marghiol, (rar) zdruncinare (5), zguduitură (5), (reg) zdrob (6), zdrodă (1). 2 Activitate intensă și chinuitoare (realizată cu un anumit scop) Si: chin (1), caznă¹ (1), efort (1), forțare (5), muncă, osteneală, silință, strădanie, străduință (1), trudă, zbatere (2), zbuciumare (2), (rar) strădănuială, străduială, străduire, zbătaie (2), (pop) canoneală, (înv) căznire¹ (1), nevoială, ostenință (1), strădănuire, (reg) morânceală (1), straponț, zoală (1) zdruncin (2), (reg) zdroabă (1). 3 Mișcare puternică și zgomotoasă (a elementelor naturii) Si: clocot (6), frământare (8), freamăt (1), învolburare, tălăzuire (1), tumult¹ (1), vuiet, zbatere (3), zbuciumare (2). 4 Mișcare bruscă, violentă sau convulsivă (provocată de durere sau pentru a se elibera) Si: zbatere (4), zvârcolire (1), (rar) zbătaie (2), (înv) zvârcolit¹, zbuciumătură, (reg) vânzolire, (îvr) zbătătură (1), zvârcoală (1), zvârcol, (fam) zvârcoleală, zvârcolitură (1), (reg) zdroabă (4). 5 Mișcare continuă (de oameni grăbiți), produsă în jurul cuiva sau a ceva Si: agitație (1), animație (1), colcăială (2), colcăire (2), foială (1), foire (4), forfotă (1), forfoteală, frământare (9), freamăt (2), furnicare (1), mișcare, mișunare, roială, roire, viermuială, viermuire, (rar) mișuială, mișuire, mișunare, mișună, mișuneală, (reg) fojgăială (3), fojgăire (3), fojgăit (3), vânjoală, (îvr) zbuciumeală, (fam) fâțâială, fâțâire, fățâit¹, vânzoleală, vânzolire, vânzolit.