zburdalnic, -ă adj. 1 (despre ființe; mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care zburdă; care este vioi, neastîmpărat. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald! (EMIN.). ◊ (adv.) Zburdalnic de pe coastă Gureșe pîraie cad (COȘB.). ◊ Fig. Avea un trandafir alb... în părul de aur răzvrătit în cîrlionți zburdalnici (REBR.). ♦ Fig. (despre stări sufletești, manifestări etc. ale oamenilor) Care este plin de elan, de avînt, de vioiciune; avîntat. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stînă (GAL.). 2 Fig. (despre oameni) Care are preocupări superficiale și caută plăceri ușoare; frivol, ușuratic. Tragedia sufletească a unei domnișoare părăsită de vreun zburdalnic ofițer (PET.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o conduită superficială, frivolă. • pl. -ci, -ce. /zburda + -alnic.