ZBURDĂLNICIE s. 1. neastîmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)