ZBÎRCIT, -Ă, zbîrciți, -te, adj. Care prezintă zbîrcituri, cute; încrețit. E slab și zbîrcit țîrcovnicul. STANCU, D. 281. Are capul ca o portocală zbîrcită. PAS, Z. I 143. O! dezmiardă pîn’ ești jună ca lumina cea din soare... Pin’ nu-i fața mea zbîrcită, pîn’ nu-i inima bătrînă. EMINESCU, O. I 42.