zbîrnîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. (despre insecte) Care zbîrnîie. ♦ (despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) Care produce un sunet prelung, caracteristic. Se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor (ALECS.). ♦ Fig. Care este sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele (ALECS.). 2 s.f. Fîșie de hîrtie fixată în partea de sus a zmeului, care vibrează în bătaia vîntului. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori (CE. PETR.). 3 s.f. Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară, care, fiind învîrtită, zbîrnîie. ♦ Ext. Orice jucărie care produce un sunet specific, vibrant. • pl. -ori, -oare. /zbîrnîi + -tor.