zdrobire sf [At: HELIADE, O. II, 358 / Pl: ~ri / E: zdrobi] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: fărâmițare (1), sfărâmare (1), sfărâmat¹ (1), (rar) strivire (1), (pop) fărâmare (1), spargere, zdrobeală (1), zdrumicare (1), (îrg) zdrobitură (1), (Olt) zobire (2), zdrobit¹ (1), împrăștiere, mărunțire, mărunțișare, pisare, pisat¹. 2 (Înv) Stâlcire. 3 Dispariție violentă de pe suprafața pământului Si: distrugere (4), (fig) dărâmare (2), nimicire (1), prăpădire (1), radere, sfărâmare (1), (rar) spargere, (rar) zvântare (3), (pop) zdrumicare (3), (înv) potopire. 4 Lovire puternică a unui om, a unei ființe sau a unei părți a corpului acestora, care provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: (îvr) zdrucire (1). 5 Deformare a unui om, a unei ființe sau a unei părți a corpului acestora făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmare, stâlcire (1), strivire, (înv) stropșire (1), (reg) strujire (1), (îvr) zdrucire (2), zdrobit¹(2). 6 (Fig) Durere sufletească. 7 (Înv) Pocăință (1). 8 (Înv) Remușcare. 9 (Îvr) Omorâre a unor ființe prin mijloace violente. 10 (Rar; fig) Extenuare (1). 11 (Îvr; fig) Sfărâmare. 12 Învingere categorică, prin acțiuni energice ale unei armate, a unei grupări de oameni înarmați, a unor comandanți de armate sau a unor state aflate în conflict armat Si: biruire (2), distrugere (1), învingere, înfrângere, nimicire (1), prăpădire (1), (pop) zdrumicare, zdruncinare (7). 13 (Fig) Împiedicare a realizării unei acțiuni prin represalii, constrângeri etc. 14 Distrugere din punct de vedere social, profesional (și aducere într-o stare de totală supunere, ascultare).