ZDROBIRE s. f. Acțiunea de a zdrob i, și rezultatul ei; sfărîmare, strivire, nimicire, distrugere. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ♦ Fig. Sfîșiere sufletească; mîhnire. Eu știu, prietene, la ce te gîndești. Nu-i așa? O nenorocire este o nenorocire. În zdrobirea mea nu-i ceva firesc. E ca un fel de nebunie. SADOVEANU, O. VIII 21. Ce farmec avea din nou, chiar în mijlocul zdrobirii lui sufletești, numele rîului. D. ZAMFIRESCU, R. 275.