zdruncin sn [At: CIHAC, II, 375 / V: ~ncen (Pl: zdruncenuri și zdruncene), (îrg) str~, (reg) zdrân~, zdron~, (îvr) strâncen, strânciun, strunciur / S și: sdruncin / Pl: ~uri / E: drr zdruncina] 1 (Pop) Zguduitură (1). 2 (Pop; fig) Zdruncinare (2). 3-4 (Pex) Durere (1, 5). 5 (Reg; îf zdroncin) Băț subțire, la un capăt, cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna din putinei, ca să se aleagă untul.