ZDRUNCINAT, -Ă, zdruncinați, -te, adj. 1. Zguduit, clătinat, zgîlțîit; hurducat. S-a ridicat zdruncinat de căzătură. CARAGIALE, O. III 58. ♦ Zdrobit, sfărîmat, strivit. Foi de iederă și varză sărată și zdruncinată. I. CR. II 296. ♦ Șubrezit, slăbit. Sănătate zdruncinată. 2. Fig. Nehotărît, tulburat, clintit (în convingeri, într-o hotărîre). Milescu se uită repede la Mihai și apoi la sine însuși. Un moment păru zdruncinat în hotărîrea lui. ZAMFIRESCU, R. 72. – Variantă: struncinat, -ă (NEGRUZZI, S. II 267) adj.