ZEFCHI s.n. (Mold.) Petrecere / amuzament; ospăț. Noi-n-am venit aicea să facem zefchiuri, ce să lucrăm. PSEUDO-COSTIN. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad, și noaptea îmbla prin tîrg cu veselii. -CANTA. Să cheltuiască această avere agonisind prietini și trăind cu zefcuri, precum să cade, căci de la moarte această bogăție nu-l va pute scoate. H 1771, 94^v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); H 1771, 84^r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: zăf (CANTA), zefc (H 1771, 84^r, 94^vJ. Etimologie: tc. zevk. Cf. t e f e r i c i e, vigășag, zăbavă, zăiafet.