ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în rîs, glumă batjocoritoare. Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a lua în rîs, a zeflemisi, a nu lua în serios. Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250. Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265. Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.