zel sn [At: ANTIM, O. 408 / Pl: ~uri / E: lat zelus, fr zèle] 1 Devotament înflăcărat față de o idee, o cauză sau o persoană Si: dragoste (1), (înv) zelozitate, (grî) zilos (1). 2 Simțământ care denotă un imbold lăuntric puternic, o dorință arzătoare Si: asiduitate (1), forțare (2), insistență, perseverență, râvnă (1), sârguință, sforțare, silință, stăruință, strădanie, străduință, (rar) perseverație, (înv) osârdie, (grî) zilos (2). 3 Însuflețire puternică într-o acțiune Si: ardoare (1), avânt (2), hărnicie (4), râvnă, sârguință, silință, strădanie, străduință, tenacitate, vrednicie, (rar) nepreget, (pop) sârg, (înv) activitate (2), nepregetare, osârdie, osârduință, osârduire, protimie¹, (grî) zilos (3), (îvr) osârdnicie. 4 (Îe) A face exces de ~ A exagera (inutil) în îndeplinirea unei acțiuni.