zelator, -oare s. m. f. (peior.) Persoană zeloasă ◊ „Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictisește repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3, DEX-S)