zenit sn [At: AMFILOHIE, G. 175/3 / V: (îvr) ~net, zănet, țen~ / Pl: (îvr) ~uri / E: fr zénith, ger Zenit] 1 (Ast; îoc „nadir”) Punct de pe sfera cerească situat la intersecția verticalei locului de referință cu emisfera cerească superioară, vizibilă observatorului din acel punct Si: amiază (1), (pop) namiază (1). 2 (Pgn) Punct aparent de pe sfera cerească pe care un observator de pe Pământ îl consideră ca fiind cel mai înalt. 3 (Pex) Parte a cerului care se întinde deasupra capului. 4 (Pex) Regiune superioară a cerului. 5 (Pan) Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, unei acțiuni, unei stări etc. Si: apogeu (3), culme (8).