zestre sf [At: PALIA (1581), 138/3 / V: (îrg) zăs~^[1] (Pl: zăstri, înv, zăstruri), (înv) zeastră, (reg) ies~, vies~ / Pl: ~, (înv) ~ruri, ~ri / E: ml dextrae „făgăduință solemnă”] 1 Totalitate a bunurilor materiale care se dau unei fete (sau unui băiat) când se căsătorește și care se consideră, pe durata căsătoriei, ca averea celui care a adus-o Si: (îvr) dotație (2), (înv) dotă, (îvp) parte, (îvr) profecticie. 2 (Prc) Hainele, rufele, covoarele, pernele etc. pe care le aduce o fată în noua casă când se căsătorește Si: trusou. 3 (Îs; șîf zăstrea, zestri, zăstruri) Foaie (sau foi, înv, foiță) de ~ Act care consemnează zestrea miresei sau a unei femei căsătorite. 4 (Îs) Ladă de ~ Ladă care se folosește la păstrarea zestrei (2). 5-6 (Îljv) De ~ (sau, reg, zestrea) (Care este) primit ca zestre (1). 7 (Rar; pan) Totalitate a bunurilor pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. 8 (Fam) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva. 9 Totalitate a bunurilor materiale care formează averea unei comunități, a unei instituții etc. Si: inventar. 10 (Fig) Ansamblu al valorilor și însușirilor spirituale, morale, intelectuale etc. ale unui individ sau ale unei colectivități Cf: moștenire (1), patrimoniu. corectat(ă)