ZGUDUIRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a zgudui. Scuturare, cutremurare, zdruncinare; fig. frămîntare. Gîndeam la zguduirea ce se făcu în Europa, NEGRUZZI, S. I 294. 2. Fig. înfiorare, cutremurare, zguduitură (2). Toderiță a simțit zguduire în suflet. VORNIC, P. 64. Urmăream în justițiabilii mei zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28. Fanny încă nu știe... tot adevărul, dar am preparat-o și o preparăm noi mereu, așa ca aflarea nenorocirii să nu-i poată face zguduire. CARAGIALE, O. VII 28.