zgîi vb. IV. 1 tr. (pop.; fam.; compl. indică ochii) A deschide tare; a căsca, a holba. Noi zgîim ochii la el (STĂN.). 2 refl. (pop.; fam.; despre oameni) A se uita cu insistență, a privi lung, cu ochii larg deschiși; a se holba. Totul afost din pricina fetei, am uitat de mine zgîindu-mă la ea (PRED.). 3 refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor la cineva. • prez.ind. -iesc. /de la zgău.