zgîlțîna vb. I. tr. (pop.; compl. indică oameni) A zgîlțîi. Îl zgîlțîna înverșunat, urlînd la el (CA. PETR.). ◊ (compl. indică obiecte, construcții sau părți ale lor etc.) Afară viscolul zgîlțîne pereții (CE. PETR.). • prez.ind. zgîlțîn. și zgîlțăna vb. I, (reg.) zgîlțîni vb. IV. /zgîlțîi + hîțîna, prin contaminare.