zgîrcenie s.f. Însușirea de a fi zgîrcit; caracterul omului zgîrcit; avariție, (înv., reg.) zgîrceală, zgîrcitură. Zgîrcenia lui mă dezgusta (STANCU). ◊ Loc.adv. Cu zgîrcenie = (exagerat de) economic; în cantitate mică; fară a exagera (în minus sau în plus). Turna vin în pahare cu zgîrcenie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /zgîrci² + -enie.