zgîrcit, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care este ghemuit, strîns, chircit; contractat (de frică, de frig etc.). Un flăcăuan isteț stătea zgîrcit în pat, pironit pe scîndură de reumatism (GAL.). 2 adj., s.m., s.f. Fig. (Om) care face economii exagerate (evitînd și cheltuielile de strictă necesitate), care strînge cu lăcomie, cu pasiune bunuri materiale printr-o economisire exagerată; hapsîn, avar. Nevestei mele îi place să facă pe zgîrcită (VIN.). ♦ (adj.) Care manifestă zgîrcenie; care este lipsit de generozitate. Nu era niciodată zgîrcit în a-și îmbărbăta soldații (PER.). ◊ Expr. (A fi) zgîrcit la vorbă = a vorbi puțin și cu chibzuială, fără multe detalii. • pl. -ți, – te. /v. zgîrci².